Parcul dendrologic al Palatului Episcopal Romano-Catolic apare în prima reprezentare cartografică, care atestă existența sa, în harta topografică militară a imperiului Habsburgic din perioada anilor 1806-1869. Parcul baroc a fost amenajat în jurul Palatului Episcopal pe terenuri care la mijlocul secolului al XVIII-lea se aflau la marginea orașului și aparțineau episcopiei.
În prezent, in urma evaluării dendrologice, în parc s-au identificat 663 de arbori, 237 de arbuști, 320 de tulpini de trandafiri și 92 de conifere, dintre acestea făcând parte și specii precum Tilia sp., Magnolia sp., Ginko Biloba, Taxus Baccata, Quercus Rubra și Gymnocladus Dioicus.
În cadrul proiectului de reabilitare al parcului au fost prevăzute lucrări de reabilitare ale aleilor, înlocuirea mobilierului urban deteriorat, eliberarea parcului de elemente inestetice, plantari de arbori, arbusti și diverse plante, iar ca întreg procesul de amenajare peisagistică să fie complet, s-au toaletat arborii și arbuștii existenți.
Prin straturile rotunde și rectangulare dispuse simetric gradina amintește de simplitatea grădinilor biblice. În grădină sunt plantați pomi de rodie și smochin, butuci de viță de vie, plante aromatice și diverse soiuri de cereale care sunt menționate în Vechiul și Noul Testament.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Suspendisse varius enim in eros elementum tristique. Duis cursus, mi quis viverra ornare, eros dolor interdum nulla, ut commodo diam libero vitae erat. Aenean faucibus nibh et justo cursus id rutrum lorem imperdiet. Nunc ut sem vitae risus tristique posuere.
Catedrala Romano-Catolica “Înălțarea Fecioarei Maria” s-a construit la inițiativa episcopului Forgach Pal incepand cu anul 1751, când s-au demarat lucrările de execuție, după planurile arhitectului Franz Anton Hillebrandt, iar inaugurarea oficială a catedralei a avut loc în data de 25 iunie 1780.
Palatul Episcopal Romano-Catolic a fost ridicat la inițiativa episcopului Patachich Adam între anii 1762-1776, după proiectul arhitectului vienez Franz Anton Hillebrand. Configurația fațadelor are ca model sistemul folosit în palatele vieneze de la începutul secolului al XVIII-lea .Prin conturul variat al golurilor și cornișelor acestora, prin diferențierea motivelor arhitecturale ale diferitelor segmente de fațadă, arhitectul a reușit să imprime clădirii o înfățișare reprezentativă.
Clădirile cu valoare istorică sunt un parte din patrimoniul cultural al orașului. Ele sunt mai mult decât simple spații funcționale, sunt entității vii care conectează generațiile. Am fost mereu onorați de oportunitatea de a reda aceste tipuri de clădiri orașului, comunității și vieții culturale. Suntem mândri că am putut reda viitorul acestor clădiri monument.
